f. –où Sarcloir.
●(c.1718) CHal.ms iii. un sarcloir, tr. «crauel, ur grauel.» ●(1732) GReg 845b. Sarcloir, tr. «Van[netois] cravell. ur gravell. p. gravelléü.» ●(1744) L'Arm 348b. Sarcloir, tr. «Cravêll.. leu. f.»
●(1849) LLB 387. Empléet hou krawel. ●(1878) BAY 14. Kravel, tr. «sarcloir.»
●(1907) VBFV.bf 44a. kravel, f. pl. leu, tr. «sarcloir.» ●(1934) BRUS 277. Un sarcloir, tr. «ur gravel –leu, f.»