dizampart

adj. Inhabile, maladroit.

●(1904) KZVr 349 - 17/07/04. Eun «ampalvar», eun den dizampart, eul lanchore. ●(1931) VALL 390a. Inhabile, tr. «dizampart.» ●442b. Maladroit, tr. «dizampart.» ●(1963) LLMM 99/262. ha lonket ganto o freiz a groge da nijal, pounner ha dizampart.