Devri

roufl

roufl

m.

(1) Faste.

(1744) L'Arm 261a. Orgueil, tr. «Rouffle.» ●262a. Ostentation, tr. «Randon : Rouffle. m. (sont par-tout sinonimes).» ●443b. Fastueusement, tr. «Guett-randon : Guett roufle

(1934) BRUS 208. De la forfanterie, tr. «roufl, m.» ●(1935) DIHU 284/213. muioh a zigoraj, muioh a roufl e oè é Pariz. ●(1942) DHKN 57. en neb e garè er roufl hag er foèuaj. ●58. abeg de roufl ha de vrazoni. ●73. Digoraj ha rouffl e blijè d’en dud.

(2) Dougen roufl =

(1744) L'Arm 193b. Impérieux, tr. «A zoug randon ou rouffle

Ce site utilise des cookies pour son fonctionnement.En savoir plus...