Devri

kreunenn

kreunenn

f. –où

(1) (Une) croûte de pain.

(1499) Ca 50b. Creuuenn. g. crotte de pain. ●(c.1500) Cb 51b. ga. petite croste. b. creuuennic bara. ●(1633) Nom 58a. Crustum vel crustulu: crouste : creuen.

(1659) SCger 35a. crouste, tr. «creuenn pl. creuennou, ou creun.» ●(1732) GReg 238a. Croute, croute de pain, &c., tr. «Creuñënn. p. Creuñnënnou. crevénn. p. crevénnou.» ●(1744) L'Arm 86b. Croute, de pain, tr. «Créhueenn.. neu. f.» ●(1790) MG 90. ur greuèn-vara bamdé.

(1876) TDE.BF 376b. Kreuenn, kreunenn, s. f., tr. «Croûte de pain ; pl. kreun, masculin.»

(1907) VBFV.bf 44a. krèuen, f. pl. –neu, krèu, tr. «croûte.» ●(1912) DIHU 83/68. diu pé ter kreuen hantér louit aveit hé miren.

(2) Incrustation.

(1903) MBJJ 54. eur greunen koc'h-houarn.

Ce site utilise des cookies pour son fonctionnement.En savoir plus...